...viata trebuie sa continue...viata merge mai departe...

...la nici o luna de la prima postare constat prima mea intarziere in a mi expune comentariul saptamanal care mi l am propus...a fost o perioada ciudata, cu sentimente controversate si diverse ... cu munca, pe crestele muntilor, antrenamente, momente frumoase impreuna cu copii si Angela, ocazia de a mi face prieteni noi, bucuria bubucuriei altora, ganduri si planuri care mi stau inainte si solutia infaptuirii lor...stropite cu durei de dinti cumplite, asta asa ca sa  tempereze vulcanul din mine, pentru a ma mai opri din alergare... sa mai trag si  concluzii...concluzii care sa ma ajute sa mi pun ordine in  infaptuirea noilor provocari, fara sa mi neglijez vechile provocari si responsabilitati...din nou trairi la intensitate maxima...parca s facut sa traiesc sub presiune...asta i mediul in care constat ca dau randamentul maxim si asta nu i o concluzie noua...cu mult timp in urma observam acest lucru pe vremea cand eram dascal, apoi in lumea minunata a vanzarilor, in viata dificila si controversata a salvamontistilor, in care tot stresul provocat de altii, ipocrizia, snobismul ieftin de zi cu zi din jurul meu...toate astea ma faceau si continua sa ma faca, sa fiu mai tare incredintat ca trebuie sa fiu altfel...toate aceste simtiri complexe au prins viteza intr un moment care parca prevestea finalul unei perioade atat de incarcate din punct de vedere emotional...disparitia celor doi soti Adriana si Ionut Gruia, pe data de 19 decembrie 2009... cautam ca apucatii, chiar de doua trei ori pe saptamana in ultima perioada...plec cu Soani din nou in Tarcu, sa vedem cum mai arata muntele, sa ne facem, a nu stiu cata oara, un nou si vechi scenariu in acest caz ... si vb sa  ne plimbam ca si cum am fi noi cei care am fost surprinsi de furtuna, cum am prceda noi si alegem sa tinem druml sub creata, discutam tot drumul, ne despartim si o luam pe cai diferite...apoi simulam o ratacire in zona de varf, in spatele statiei meteo spre Vulturu... Sani arata o implicare totala care parca ma capteaza  ca un magnet...parca mi seteaza capul la cum ce s a ntamplat in seara aceea...in mintea mea  mi spuneam ca nu pot fi decat in caldare si spun asta, din decembrie ncoace, totul duce in caldare, pe culoarul acela de sub ultima momaie(gomila, in limbajul borlovenilor), unde inca din ziua de luni 21 dec2009, dupa ce am vazut ca acolo s urme de avalansa, l am trimis pe Cristi Minghel  acolo sa verifice... a fost primul care a ajuns in acea zona si..."e destul de nmare avalansa..." , au fost primele cuvinte care mi le a zis in statie...si au fost mai multi in acea zi, care au cautat la fata locului: Bruno, Capitanu, Piticu, Alin...si nu au gasit nimic la momentul acela, dupa care nenumarate alte dati in care am puricat cu sonda fundul caldarii mici si acelasi rezultat...nimic...ciudate trairi...era o nerabdare tot ma intensa in a gasi o certitudine in cele intamplate in decembrie...se simtea asta si la Soani si la mine...numa ce ajungem din nou la atv uri si incep sa ma omoare dintii...plecam cu istoria unei noi cautari fara final...ajuns acasa incep parca sa ma chinuie tot mai tare...si ma trezesc a doua zi cu fata deformata...de odata aud telefonul...e ora 9, incepe premierea Sarei, fata mea ce a  mare...fug la scoala si ... prind doar pozele de dupa premiere cu Doamna, parintii...mama mama ce se mai amuza fetele, Sara si Leah, cand ma vad cu fata deformata...rasete care parca mi alina toata durerea...vine si vineri, fata incepe sa si revina la normal... seara cand imi faceam alergarea de incheiere spre casa, ma ntalnesc cu nea Tibi imi spune: "ba tu nu mergi in Tarcu...ce faci?"..."merg cum sa nu merg"...am mers pana acum de 6 luni incoace, cum sa nu merg si acum...si maine ne gaseste din nou in Tarcu...din nou si din nou... avem aproape 50 de iesiri la cautari, paraca 48, ataea am auzit ca ar fi in total si toate aceste cu un efectiv de 10 salvamontisi, din care 7 voluntari, voluntari care au predominat in actiunile intreprinse... azi sunt cu Horica si nea Marcin in caldare jos si vre o 20 de baieti din Borlova...in Tarcu ne asteapta arsita cu tote ingredientele de care aveam nevoie, inclusiv insuportabilele muste care ti se bagau in ochi, in gura...peste tot...si vremea trece ca pana acum, cautam, cautam peste tot si nimic, parca i a nghitit pamantul..."noi plecam la tractor", era Anisoara, mi a dat prin statie ca ei cei din echipele de jos din caldare, pleaca...i am spus ca noi mai facem niste lansari in coarda in partea de sus a culoarului de avalansa unde credeam noi ca au fost surprinsi cei doi...ne pregatim sa merem din nou spre pereti sa facem amarajele, cand din nou in statie Anisoara..."i am gasit"...o clipa am crezut ca are chef de glume, ia am spus sa repete...dramatismul din vocea ei chiar spunea adevarul...nu stau pe ganduri plec ca din pusca si ma praval la vale pe versantul dinspre caldare si ajung jos...consternare totala...locul era marcat cu lopeti...incepeau telefoanele...ajunge si Florentzo...facem poze si admir taria cu care si stapaneste emotiile nea Marcin, alaturi de Ianas fiul sau, langa care a cautat 6 luni de zile, saptamana de saptamana...sotia lui nea Marcin era coplesita de durere, dar  is oameni adevarati si plang in ei mai mult decat sa i vedem noi...i au gasit...i am gasit...nu vreau sa fac alte completrai la momentele acestea, au fost foarte bine relatate de Florentzo pe blogul lui...traiesc experienta  unei actiuni tragice, la care inaintea ei, nu m am gandit ca poate lua o asemenea turnura... imprudenta pe munte e sinucidere...si nu este vorba de constientizarea intelectului, care era constient de o asemenea varianta, ci de faptul in sine, care nu poate fi descris teoretic...multumesc lui Dumnezeu ca ni ia descoperit si ca familiile lor si au primit copii inapoi, chiar si asa ... imi pare ata de rau pentru cele intamplate...condoleante si Dumnezeu sa i odihneasca n pace!...ajuns acasa observ ca fata mi revenise la normal...viata trebuie sa continue...viata merge mai departe...surpriza care mi face viata sa zambeasca, vine de la Angela, fosta mea sotie, care ma cheama la ziua Sarei, pe 18 face 8 ani, dar cel  mai tare m am bucurat cand mi a cerut, daca pot  sa stau cu fetele acasa la ea, pana cand vine de la serviciu...ce sa spun ... a fost prima data de cand ne am despartit cand stau o saptamana zi de zi,  impreuna cu fetele mele...Sarah si Leah...doua zbangi zbanghi care debordeza de energie si te fac sa fi in tonus 24 din 24...imi arata figuri vazute la circ, acrobatii, vai vai...o saptamana care se incheie cu ziua Sarei la care ne vedem cu totii, cei din familie...eu...marmota , Viki, Hanni, Tata, Stanica, Duti, Sofi, Marian...iar azi cloegii de la scoala ai Sarei...Marian, antrenorul sef de la stadion, vine cu vestea mare ca avem iar rezultate mari la CN de copii... e incununarea muncii lui, a Iulianei, a lu Profu... ce sa mai zic, a parintilor...si a copiilor nostrii de la club... acum tolba e plina de medalii...e poveste unui CN de copii grozav, poveste careia i voi aloca un spatiu separat saptamana viitoare...Maria-Campoiana de la Triatlon C1,  Amina- bronz la 1000m(3:10' la numa 13 ani)C1, Lore- argint C2, iar sora sa Nico-locul 5C2..bravo gemenele, Andi(fratele geaman al Mariei)-locul 4 C1, Andreea-locul 10 la 1000m C1 si elevul Luminitei, Sebi Scheusan, un salvamontist mai mic, Campion la Triatlon C2...asa se termina o perioada brazdata de bune, de rele, dar in final de un pas inainte...nu avem voie sa uitam ce a fost, pentru a putea face ceva mai bun si mai bine maine...azi s a maritat Medana...ploua si tuna de se rupe ceru...da merita sa i uram casa de piatra alaturi de Marius si sa fim alaturi de ei...a fost o nunta superba...niste tipi curajosi care au avut parte de niste nuntasi pe masura lor "niste tarani do'mle"...ei doi, Marius si Medana de nota zece, asa cum ii stiam si pana acuma...eu impreuna cu Horica si Ghita am fost un pic printre ei in numele salvamontistilor si pot spune cu certitudine ca de la sarmale, la sarmalutele n foi de vita, cu un sos de marar reusit... si bine nteles gulasu...a si sa nu uit salata de conopida..., grozava...toate au fost ca pe roate asa cum o meritau ei...M&M... "niste tarani" autentici...SUPER!!!...a fost cu de toate, pacat ca a trebuitsa plecam mai repede...acum cand termin ceea ce scriu, petrecerea continua si sper sa le fie de bine pana la capat...acum va las...cu bine...!!!

Echipa Salvamont Caras Severin, si ceilalti voluntari, care au participat la cautarile din Tarcu:

Caransebes: nea Tibi, Horica, Ghita...si voluntarii...Anisoara, Alin, Dani, Sebi, Riki, Dan Paici
Otelu Rosu: nea Soani, Andrei
Herculane: Bruno
Resita: Vali Balaban, Otto, Cipi, Andi, Cristi, Catalin...

...alti voluntari...Alternative Timisoara, Tibiscus Timisoara,  Club Montan Caransebes, Dunca...

...nea Marcin impreuna cu multi ... foarte multi sateni din Borlova si Turnu Ruieni...

... si io... marmota...